Trecere

Doi îngeri de bronz
înfipţi în aceeaşi secundă
veghează puntea întinsă concav
peste adâncul rece
al desfiinţei mele.

O parte din lună
nu are pământ niciodată.

O parte din mine
nu ştie
ce-nseamnă să mergi înainte
şi ochii scufundaţi în cer să uite abisul
ce îmi atinge firav tălpile grăbite
spre malul de nisip pe care
mă aşteaptă
o şoaptă nerostită
a celui ce voi fi.