Japoneza…
Acum 4 zile
marți, 31 martie 2009
Dacă aș fi ...
Sunt cam proaspăt prin zona blogging-ului și tocmai am observat că se poartă oracolele alea de le completam noi prin clasa a șasea (asta era tare demult, in vremuri imemoriabile) numai că acum sportul se numește leapșă. Așa că preiau și eu una de la Clawd și mă apuc să îmi torturez imaginația mea anemică cu ea.
* Dacă aş fi o lună, aş fi luna mai (atunci poți spune în sfârșit că e plăcut afară);
* Dacă aş fi o zi a săptămânii, aş fi miercuri (de foarte multe ori am impresia că e vineri deja);
* Dacă eram o parte a zilei, eram dimineața (spenranțe, începuturi și alte bla-bla-uri din astea!);
* Dacă eram un animal marin, eram un guvid mic și fraier. (e foarte gustos când îl papă alții);
* Dacă eram o direcţie, eram spre ieșire (așa mă fofilez eu de peste tot);
* Dacă aş fi o virtute, aş fi devotamentul (mă atașez de tot felul de lucruri și oameni);
* Dacă eram o personalitate istorica, eram Diogene (Niciodată nu poți fi destul de cinic pentru vremurilea astea);
* Dacă eram o planetă, eram Marte (Să încerce pământenii să ajungă la mine);
* Dacă aş fi fost un lichid, aş fi fost apa de izvor (no comment);
* Dacă eram o piatră, eram o bucată de cretă (moale, lasă urme care se șterg ușor);
* Dacă eram o pasăre, eram un păun (asta sună cam gay);
* Dacă eram o plantă, eram un fir de iarbă (esența culorii verde);
* Dacă eram o vreme, eram începutul de ploaie într-o dimineață toridă de vară;
* Dacă eram un instrument muzical, eram o chitară (romantisme, romantisme);
* Dacă aş fi fost o emoţie, aş fi surpriza (aia plăcută, bineînțeles);
* Dacă aş fi fost un element, aş fi fost carbonul (peste tot, peste tot)
* Dacă aş fi fost un cântec, aș fi unul de Secret Garden (aproape oricare dintre ele);
* Dacă aş fi fost un film, aş fi unul de desene animante (astea nu te deprimă niciodată);
* Dacă aş fi fost un serial, aş fi Friends (tare bun pt singuratici ca mine);
* Dacă eram o carte, eram una din aia de carton, mică, colorată, decupată, cu incastre, cu texturi și cu multe multe poze (visul oricărui copil);
* Dacă eram un personaj de ficţiune, eram un membru al familiei Buendia din Macombo (asta e pour les conaisseurs);
* Dacă eram un fel de mancare, eram tocănița de pui (asta nu prea e pt macio-meni);
* Dacă eram un oraş, eram Paris-ul (prin vremurile lui Dumas);
* Dacă eram un gust, eram gustul cireșelor galbene de mai;
* Dacă eram o aroma, eram aroma de vanilie;
* Dacă eram o culoare, eram albastru - clar albastru;
* Dacă eram un material, eram lemnul (are multă viață conservată în el);
* Dacă eram un cuvant, eram cuvântul "dor" (reminiscență de la prea multe comentarii învățate la română);
* Dacă eram o parte a corpului, eram degetul mic de la mână;
* Dacă eram o expresie a fetei, eram zâmbetul, bineințeles;
* Dacă aş fi fost o materie la şcoală, eram limba thailandeză (auzi acolo - "materie de la școală"!!!);
* Dacă eram un personaj din desene animate, eram Pluto;
* Dacă eram o formă, eram un decaedru (totuși are un număr rotund de colțuri);
* Dacă eram un număr, eram 2 (întotdeauna am avut impresia că numerele pare conspiră între ele și le lasă pe celelalte în starea lor de primitivism);
* Dacă eram o maşină, eram un hibrid (poate aia care merge cu apă chioară);
* Dacă eram o haină, eram un tricou alb (din ăla care vrea să fie inscripțioonat cu vreun mesaj).
Și gata leapșa. Mi-a epuizat și ultimele rămășițe de auto-investigare! Dacă vă place să vă autodefiniți în oracole din astea luați-o și voi și completați frumos.
* Dacă aş fi o lună, aş fi luna mai (atunci poți spune în sfârșit că e plăcut afară);
* Dacă aş fi o zi a săptămânii, aş fi miercuri (de foarte multe ori am impresia că e vineri deja);
* Dacă eram o parte a zilei, eram dimineața (spenranțe, începuturi și alte bla-bla-uri din astea!);
* Dacă eram un animal marin, eram un guvid mic și fraier. (e foarte gustos când îl papă alții);
* Dacă eram o direcţie, eram spre ieșire (așa mă fofilez eu de peste tot);
* Dacă aş fi o virtute, aş fi devotamentul (mă atașez de tot felul de lucruri și oameni);
* Dacă eram o personalitate istorica, eram Diogene (Niciodată nu poți fi destul de cinic pentru vremurilea astea);
* Dacă eram o planetă, eram Marte (Să încerce pământenii să ajungă la mine);
* Dacă aş fi fost un lichid, aş fi fost apa de izvor (no comment);
* Dacă eram o piatră, eram o bucată de cretă (moale, lasă urme care se șterg ușor);
* Dacă eram o pasăre, eram un păun (asta sună cam gay);
* Dacă eram o plantă, eram un fir de iarbă (esența culorii verde);
* Dacă eram o vreme, eram începutul de ploaie într-o dimineață toridă de vară;
* Dacă eram un instrument muzical, eram o chitară (romantisme, romantisme);
* Dacă aş fi fost o emoţie, aş fi surpriza (aia plăcută, bineînțeles);
* Dacă aş fi fost un element, aş fi fost carbonul (peste tot, peste tot)
* Dacă aş fi fost un cântec, aș fi unul de Secret Garden (aproape oricare dintre ele);
* Dacă aş fi fost un film, aş fi unul de desene animante (astea nu te deprimă niciodată);
* Dacă aş fi fost un serial, aş fi Friends (tare bun pt singuratici ca mine);
* Dacă eram o carte, eram una din aia de carton, mică, colorată, decupată, cu incastre, cu texturi și cu multe multe poze (visul oricărui copil);
* Dacă eram un personaj de ficţiune, eram un membru al familiei Buendia din Macombo (asta e pour les conaisseurs);
* Dacă eram un fel de mancare, eram tocănița de pui (asta nu prea e pt macio-meni);
* Dacă eram un oraş, eram Paris-ul (prin vremurile lui Dumas);
* Dacă eram un gust, eram gustul cireșelor galbene de mai;
* Dacă eram o aroma, eram aroma de vanilie;
* Dacă eram o culoare, eram albastru - clar albastru;
* Dacă eram un material, eram lemnul (are multă viață conservată în el);
* Dacă eram un cuvant, eram cuvântul "dor" (reminiscență de la prea multe comentarii învățate la română);
* Dacă eram o parte a corpului, eram degetul mic de la mână;
* Dacă eram o expresie a fetei, eram zâmbetul, bineințeles;
* Dacă aş fi fost o materie la şcoală, eram limba thailandeză (auzi acolo - "materie de la școală"!!!);
* Dacă eram un personaj din desene animate, eram Pluto;
* Dacă eram o formă, eram un decaedru (totuși are un număr rotund de colțuri);
* Dacă eram un număr, eram 2 (întotdeauna am avut impresia că numerele pare conspiră între ele și le lasă pe celelalte în starea lor de primitivism);
* Dacă eram o maşină, eram un hibrid (poate aia care merge cu apă chioară);
* Dacă eram o haină, eram un tricou alb (din ăla care vrea să fie inscripțioonat cu vreun mesaj).
Și gata leapșa. Mi-a epuizat și ultimele rămășițe de auto-investigare! Dacă vă place să vă autodefiniți în oracole din astea luați-o și voi și completați frumos.
luni, 30 martie 2009
Intâmplări la castel
De faptul că statul român s-a horărât aşa, tam-nesam să returneze castelu Bran unor occidentali cu sânge albastru ce se rup în blazoane de familii regale nu ne mai revoltăm acuma. Ce rost ar mai avea... am dat noi şi petrolu din mare, ăla pe care încă nici măcar nu îl aveam, cum să nu dăm aşa de-a moca unu din puţinele locuri din ţara asta care mai atrag turişti străini. Un mizilic de clădire, colo, vreo 25 de milioane de parai.... e adevărat că fusese donat statului român de Regina Maria, dar, dacă tot e o afacere bună, se pare că urmaşii venerabilei doamne îl vor înapoi şi atunci noi, inevbitabil îl redăm, că doar ce era să facem, să îl păstrăm??? Doamne ferește!
Nu mă apuc acuma să laud castelu (l-am vizitat în vara lui 2008 şi n-am căzut pe spate de impresii, de fapt am rămas mult mai impresionat de cetatea Râşnovului), nici nu-mi detonez mămăliga proletară împotriva Habsburgilor cotropitori. Alte lucruri mă împig îmi revărs frustrarea-n rândurile astea.
Vasăzică la ştirile de la toate posturile importante de teveu din Rromanika apar, printre pensionara porno şi alţi 4 alcoolici prinşi în stare exaltată la volan, nişte personaje aterizate din saloanele cu pretenţii ale ocţidentului. Trecuţi de prima tinereţe, grizonaţi şi cu un aer de blândeţe autosuficientă dată de canditatea incomensurabilă de titluri nobiliare ce le acoperă cocoaşa, indivizii păşesc cu graţie pe iarba din faţa castelului Bran controlându-şi cu nobleţe consternarea.
Au venit cu mult elan să se bucure de aerul medieval al castelului reîntors pe bună dreptate în mâinile nobile ale familiei de la care fusese smuls abuziv şi total nedrept în momentul în care una din strămoaşe se apucase să facă pe mărinimoasa şi să îl doneze statului român şi acum abia aşteptau să îşi facă vreo 2 ochiuri în bucătăria aia veche, stil ludovic al paişpelea, după care să joace o şeptică în sugfragerie, unde, dintr-un simţ al aventurii ieşit din comun pentru societatea lor, ar accepta chiar să se aşeze la mesele alea bădărane cioplite acu 200 de ani de vreun localnic cu pretenţii de tâmplar. Toată această excursie s-ar termina bineînţeles în dormitor unde, unele licăriri ale venerabilei tinereţi a cuplului regal ar duce inevitabil la satisfacerea nevoilor umane fireşti bineânţeles cu respectarea tuturor regulilor impuse în astfel de cazuri de eticheta de la cur(te). Bineînţeles că la aprinderea acelor licăriri de tinereţe ar contribui destul de mult patul masiv şi antic din budoar, existând toate şansele ca preţul mobilierului sculptat din lemn masiv să producă anumite efecte asupra unui anumit stindard al principelui care, poate şi din pricina vremurilor tulburi prin care trece monarhia în zilele noastre, vai, nu a mai avut demult o consistenţă asemănătoare cu cea a piciorului de tron.
Cu toate acestea însă, pe feţele înnobilate se citeşte o adâncă deznădejde mărutisită cu destulă autosuficienţă tuturor fătucilor de pe la televiziuni care se pot nimeri prin preajmă. Închipuiţi-vă dumneavoastră doamnelor şi domnilor privitori că în această comoară de castel nu mai există mobilă. Această situaţie a determinat o concentrare neobişnuită a sângelui albastru în obrajii fini ai familiei regale. ... Să vii aici cu cele mai bune intenţii şi să nu mai găseşti picior de scaun în tot castelu !!!... şi uite domnule că, fără şifoniere, parcă nu mai are acel aer de castel!!!
Apoi la ştiri apar şi potlogarii de la ministerul (in)culturii care anunţă foarte mândrii faptul că luaseră decizia să depoziteze tot mobilierul preţios pe la muzeele din preajmă. No bun, acum ne-am liniştit şi mai mai că ne pare rău că nu se gândiseră înainte să depoziteze tot aşa întreg castelu, bucată cu bucată, înainte de a-l retroceda cu atâta generozitate. Cât despre prinţişori şi mobilele lor, mai mai că mă aştept să-i întâlnesc la o partidă aristocratică de shopping desfăşurată conform tuturor regulilor date de eticheta de la curte prin magazine de gen Metro sau Ikea.
duminică, 29 martie 2009
Amintiri
Nu ți-am cerut vreodată să-mi spui ce nu a fost
Și să îmi scalzi privirea în vise fără rost...
Nu ți-am atins vreodată cu umbra unui gând
Statuia ta clădită din apă și pământ...
Nici roua înblînzită a ochilor tăi mari
Nu am cristalizat-o-n esențe de ghețari.
Mi-aș fi dorit! Și totuși, din cioburi de trăiri,
ne mai zâmbesc petale-nlemnite-n amintiri.
Și să îmi scalzi privirea în vise fără rost...
Nu ți-am atins vreodată cu umbra unui gând
Statuia ta clădită din apă și pământ...
Nici roua înblînzită a ochilor tăi mari
Nu am cristalizat-o-n esențe de ghețari.
Mi-aș fi dorit! Și totuși, din cioburi de trăiri,
ne mai zâmbesc petale-nlemnite-n amintiri.
sâmbătă, 28 martie 2009
Dansez, pentru cine danseeeeez ?!!
Toată lumea din țara asta știe că la proteveu este vineri seara o emisiune de bâțâieli în direct unde tot felu' de vedete se rup în figuri pântru nu știu ce copii sărmani și făr de ajutor. Buuuun, totul bine și frumos dacă nu și-ar plăti prezentatorii mai mult decât le dau la toți amărâții ăia care, după ce că au tot felul de probleme pe acasă, își mai și rup oasele pe acolo ca să le facă audiență maximă și imabatabilă.
După toate astea parcă nici cazurile sociale pentru care se dansează cu spor nu mai sunt ceea ce erau. Adevărul e că ne-am cam obișnuit și noi cu tot felu de probleme.... o familie săracă nu ne impresionează foarte mult devreme ce și propria noastră familie e din ce în ce mai săracă și.... noi încă nu dansăm pe la Bucale. Dar, totuși...
În sezonu ăsta am descoperit cu stupoare că emisiunea aspiră la scopuri mult mai înalte. Pe lângă amărâții care, după o dezinfecție preliminară riguroasă sunt implantați lângă tot felul de "vedete" fițoase petru familia de acasă care e, de regulă, într-o stare calificabilă pentru slumdog millionaire se strecoară o concurentă care nu are probleme p-acas'. Buuun, și atunci, postu teveu cu cel mai bun P.R. (a se citi piiar) din Rromanika tre să inventeze o dudă, o ceva cu ce să ne înduioșeze. Și... ce le trece prin tărtăcuțele alea corporatiste .. ? ..
În continuare, în direct din tărtăcuța piiariștilor:
-- Bun, și fata asta e a tipei ăleia de face costume la dansuri, da-da!!!, arată bine, dansează foarte bine, și ce zice?? ... Chiar nu are nici un handicapat prin familie??? ... Haide, măi... vreun văr de-al patrulea, ceva... chiar nimic??? nici un surd??? nici un orb, ceva ??? ... vreun ciung acolo.... nu s -a tăiat niciodată la deget când curăța morcovu'? Cum? ... Nu curăță ea morcovu'?!? Nici măcar nu plănge cănd răzuiește ceapă? ... Păi bine măi da' noi cum o "marchetăm" pe asta?
La care, vreun alt piiarist de p'acolo (obviously not a very smart one) s-apucă și creează o poveste cum coase săraca mama ei la mașina de cusut proprie și personală multe costume, cum merge săraca mama ei cu 2 ore mai repede la servici ca să pregătească toți copii.. și cum șefu lu săraca mama ei nu știe nimic (ăsta ori nu are teveu, ori se uită la "Tănase și Dinescu" în paralel ceea ce ar fi cam greu de crezut devreme ce conduce un ansamblu de dans care apare destul de des la postul respectiv)... și tot așa, săraca mama... noroc cu fică-sa care vrea să îi vină în ajutor și o să îi ducă ea premiu cel mare ca să își facă mama atelier de coritorie (de parcă în atelieru ei nu tot atâta ar avea de lucru).
Bine, și acum noi înghițim în fiecare vineri seară povestea asta și suntem pe spate la flic-flac-urile lu piticu (parteneru' fetei de croitoreasă) și totul e OK. Și, brusc, așa îmi vine să merg și eu să dansez acolo da' deocamdată de vreme ce propriile mele handicapuri nu sunt la fel de interesante ca ideea de a cumpăra o mașină nouă de cusut pentru o tanti croitoreasă, îmi caut texte de servit la privitori. Deci, deși am o grație de tractor casat, o să mă sacrific și o să merg și eu să dansez:
În continuare, în direct din tărtăcuța piiariștilor:
-- Bun, și fata asta e a tipei ăleia de face costume la dansuri, da-da!!!, arată bine, dansează foarte bine, și ce zice?? ... Chiar nu are nici un handicapat prin familie??? ... Haide, măi... vreun văr de-al patrulea, ceva... chiar nimic??? nici un surd??? nici un orb, ceva ??? ... vreun ciung acolo.... nu s -a tăiat niciodată la deget când curăța morcovu'? Cum? ... Nu curăță ea morcovu'?!? Nici măcar nu plănge cănd răzuiește ceapă? ... Păi bine măi da' noi cum o "marchetăm" pe asta?
La care, vreun alt piiarist de p'acolo (obviously not a very smart one) s-apucă și creează o poveste cum coase săraca mama ei la mașina de cusut proprie și personală multe costume, cum merge săraca mama ei cu 2 ore mai repede la servici ca să pregătească toți copii.. și cum șefu lu săraca mama ei nu știe nimic (ăsta ori nu are teveu, ori se uită la "Tănase și Dinescu" în paralel ceea ce ar fi cam greu de crezut devreme ce conduce un ansamblu de dans care apare destul de des la postul respectiv)... și tot așa, săraca mama... noroc cu fică-sa care vrea să îi vină în ajutor și o să îi ducă ea premiu cel mare ca să își facă mama atelier de coritorie (de parcă în atelieru ei nu tot atâta ar avea de lucru).
Bine, și acum noi înghițim în fiecare vineri seară povestea asta și suntem pe spate la flic-flac-urile lu piticu (parteneru' fetei de croitoreasă) și totul e OK. Și, brusc, așa îmi vine să merg și eu să dansez acolo da' deocamdată de vreme ce propriile mele handicapuri nu sunt la fel de interesante ca ideea de a cumpăra o mașină nouă de cusut pentru o tanti croitoreasă, îmi caut texte de servit la privitori. Deci, deși am o grație de tractor casat, o să mă sacrific și o să merg și eu să dansez:- Pentru calculatoru' meu care are nevoie de încă o plăcuță de RAM (din ăsta niciodată poți avea destul)
- Pentru Bobo, cățelușa mea care are nevoie de un consult ginecologic avizat înainte de a intra în săptămâna aia groaznică de împerechere.
- Pentru alți blogări din lumea largă:
- Pentru Clawd (un tratament din ăla scump pe la Viena ca să îl vindece de lene). BTW, nu am uitat de leapșă.
- Pentru Groparu, să îl trimitem la Curvette ca să nu mai debiteze atâtea fantezii de pornache ieftin
- Pentru a strânge bani ca să îi cumpărăm o bibliotecă nouă lui Curvette. (Fata(?) asta, după cât de frumos și ordonat scrie, și-a pierdut atâtea nopți citind că te mai și miri când mai are timp să ajungă la job, fie el cu blow sau fără în față);
- Pentru a dona una bucată bax lubrifianți celor de la Bule.org că prea o fac pe uscat în ultima vreme cu toate tipele alea de le bagă pe site. Oricum, bine că s-au apucat iarăși de treabă.
- Și pentru mulți alții....
- Pentru Elena Băsescu:
- Să aibă bani de cola la Bamboo;
- Să își termine odată tratamentul logopedic;
- Să își cumpere un dicționar bun din care să afle ce înseamnă EBA în bulgară;
- Pentru Simona Sensual, să își cumpere un calculici de buzunar cu care să se joace de-a matematica (dumneaei fiind oliompică în domeniu)
- Pentru piticu porno, pentru bunica porno, pentru eleva porno și pentru toți ceilalți membrii ai familiei porno.... să meargă naibi să se stabilească în Botswana și să ne lase-n pace.
- Și pentru voi, toți cei care ați avut răbdare să citiți niște aberații interminabile ale subsemnatului.
vineri, 27 martie 2009
Cu rahatu la biserică
Dacă tot m-am apucat de liter(l)ături p'aci hai să fac și yo ca orice blogăr care se respectă și să bag o copy-pastă inglezită de pă net. Tare urât și porcos da nu prea mă pot abține.... diaree mare, și nu oricum... în limbi străine. E adevărat că mai sunt p-aci cuvinte de nu le înțeleg, da' sunt multe dicționare pă net. Cât despre shit, știm cu toții ce înseamnă că doar trăim în Rromanika.
Așe că, leidiz en jentilmăn, from ănadă peij on ză net, ai prizent iu... ză măust giusi...
Așe că, leidiz en jentilmăn, from ănadă peij on ză net, ai prizent iu... ză măust giusi...
Shit jokes
Taoism
Shit Happens
If you can shit, it isn't shit.
Shit happens, so flow with it.
Shit is the highest good. When shit happens, it benefits all things
generously and is without strife.
Confucianism
Confucius say "Shit Happens"
Buddhism
If Shit Happens, it really is not Shit.
Zen
Shit only Happens when it does not Happen.
Shit is, and is not.
What is the sound of shit happening?
Hinduism
This Shit Happened before (and it will Happen again).
Islam
If Shit Happens, it is the will of Allah.
If shit happens, kill the person responsible.
If shit happens, blame Israel.
We don't take any shit.
Sunni Islam
If it happens to be shit, it's Allah's will and you'd better submit!
Shiite happens.
Shi'ite Islam
WE WILL DESTROY YOUR SHIT!
If shit happens, take a hostage.
Nation of Islam
Don't take no shit!
Protestant
Let Shit Happen to someone else!
If shit happens, praise the lord for it!
Catholic
If Shit Happens, you deserve it!
You were born shit, you are shit, and you will die shit.
Charismatic Catholic
Shit is happening because you deserve it, but we love you anyway.
Presbyterian
This shit was bound to happen.
Episcopalian
It's not so bad if shit happens, as long as you serve the right wine
with it.
If shit happens, hold a procession.
It's true, shit does happen -- but only to Lutherans.
Methodist
It's not so bad if shit happens, as long as you serve grape juice
with it.
Congregationalist and Unitarian
Shit that happens to one person is just as good as shit that happens
to another.
Lutheran
If shit happens, don't talk about it.
Shit happens, but as long as you're sorry, it's OK.
Have faith that shit will happen.
Fundamentalism
If shit happens, you will go to hell, unless you are born again(Amen!
Shit must be born again.
Conservative Judaism
Why does Shit always happen to us?
Judaism
Why does shit always happen just before closing the deal?
Reform Judaism
Got any laxatives?
Shit happens to whom it may concern.
Orthodox Judaism
So shit happens, already!
Atheism
Shit Happens for no apparent reason.
No shit.
What shit?
I can't believe this shit!
Agnostic
I think Shit Happens.
Maybe shit happens; then again, maybe not.
Did someone shit?
What is this shit?
It looks and smells like shit, but I haven't tasted it, so I'm not
sure whether its shit or not.
Baptist
I believe Shit Happens! (Amen!)
You are shitting all wrong, and you'll be punished for it.
We'll wash the shit right off you.
Southern Baptist
Shit will happen. Praise the lord!
Shi'ite Baptist
Shit will happen, but only the way we say it will happen and if it
doesn't happen we will make it happen because that's God's
will and we know it...
Calvinism
Shit happens because you don't work.
Seventh Day Adventism
No shit shall happen on Saturday.
Creationism
God made all shit.
Televangelism
Send more shit.
If shit happens to a televangelist, it's okay.
Your tax-deductible donation could make this shit stop happening...
Amish
Shit is good for the soil.
This modern shit is worthless.
Secular Humanism
Shit evolves.
Christian Science
When shit happens, don't call a doctor - pray.
Shit happening is all in your mind.
Quakers
Let us not fight over this shit.
Unitarianism
Come let us reason together about this shit.
Go ahead, shit anywhere you want.
Utopianism
This shit does not stink at all.
Darwinism
This shit was once food.
Survival of the shittiest.
Capitalism
That's my shit.
Communism
Let's share this shit.
Feminism
Men are shit.
This shit happened before, and WE won't clean it up!
Chauvinism
We may be shit, but you can't live without us...
Commercialism
Let's package this shit.
Impressionism
From a distance, this shit looks like a garden.
Idolism
Let's bronze this shit.
Existentialism
Shit doesn't happen, shit IS.
What is shit, anyway?
Stocism
This shit doesn't bother me.
Hedonism
There's nothing like a good shit happening!
Mormons
If shit happens, the Church gets 10%
God sent us this shit.
This shit is going to happen again.
Hey, there's more shit over here!
Scientology
If shit happens, see "Dianetics", p. 157.
Feces occurs.
Jehovah's Witness
Let us in and we will tell you why Shit Happens.
May we have a moment of your time to show you some of our shit?
Shit has been prophesied and is imminent; only the righteous shall
survive its happening.
Knock, knock. Shit happens.
No shit happens until Armageddon.
There is only a limited amount of good shit.
Here, we insist you take our shit.
Shit happens door to door.
Open the door and I'll show you what shit is.
Good Morning, I have some shit for you to read.
Hare Krishna
ShitHappensShitHappensShitHappens...
Shit Happens, Rama Rama Ding Ding.
She-it happens, She-it happens, happens, happens, she-it, she-it...
(Repeat until you become one with she-it)
Please this flower and buy our shit.
Rastafarianism
Let's smoke this shit.
Paganism
If you send shit out into the world, it will return to you threefold.
Stoics
This shit doesn't bother me.
Moon-ism
Only really happy shit happens.
Zoroastrianism
Shit happens half of the time.
Practical
Deal with shit one day at a time.
Satanism
SNEPPAH TIHS.
Nihilism
No shit.
New Age
This shit has an aura.
This shit is all ONE shit.
Shit came to me in a vision...
That's not shit, it's feldspar.
A firm shit does not happen to me.
This isn't shit if I really believe it's chocolate.
I create my own shit.
If shit happens, honour it and share it.
Sheeeeeeeeeeit!
Were all part of the same shit.
For $300, we can help you get in touch with your inner shit.
Astrology
If shit happens, blame Saturn.
Shit is written in the stars.
Wiccan
An it harm none, let shit happen.
If shit happened once, it will happen twice more.
The Goddess makes shit happen.
joi, 26 martie 2009
La cules (de stick-uri) ((criză mare pân' târg))
Mă pun eu într-o zi să îi promit unui ţînc că o să îi cumpăr un stic din ăla pe usebeu că cică io ştiu care's mai bune şi că el nu poate să meargă da îmi dă el trizăci de lei din ăştia noi şi, dacă tot trec pân târg să îi iau şi lui unu că, nah el e la internat şi mai cară câte-o muzică din aia luată cu disiuu din laboratoru de info în calcu de la clasă şi tot aşe....
No bun ş'atunce mă apuc io să mă docomentez pe saituri de magazine de aitii şi bag de samă că i-aş pute' lua unu d'ăla de doi jiga că cică i-ar ajunje bine banii dacă mă duc acolo unde să vând de tăte d'ale calculatoarelor şi fără multe firfireturi. Da' de bună samă că la ăia celebrii nu aveu pă stoc ce aveu în ofertă pă n'yet şi cică spune domnişoru ăla de la tejghea după ce o botonat serios pă un pisiu p'acolo că numa de la patru jiga în sus găsăsc la ei şi că nu o mai avut din ăştia de doi.
No bin'ye şi atunci dacă tăt m-am apucat hai să mă duc în vecini la o boldă ocoşă cu firmă de renume unde au ei de tăti cele. Bolda asta îi pusă matematic la punctul de intersecţie a diametrelor buricului târgului şi tăt timpu era plină de flăcăi înţoliţi în tendinţe care căscau ochii la nişte păretare din ălea mari de le zice plasme. Amu, când intru acolo bag de samă că nu mai era nime' şi dau să ies că sămălesc că o fi zi de inventar. Da' unu mai fercheş de să ocupa de marfă p'acolo mă întreabă ce doresc... şi îi spun că aş dori un stic aşe ş-aşe ... şi el îmi zice că au ... şi yo îl întreb cât costă ... şi aşe aflu că aci ălea de doi jiga erau cât dincolo ălea de patru. Atuncea yo socotesc că dacă îs tăt pă vaporu ăla făcute ăstea or fi fost împachetate la clasa întîi şi mă duc mai departe în treaba me' lăsându-i pă băieţi să să uite în continuare la păretare până or vini alţi doritori de marfă de Galaţi.
Şi tăt plimbându-mă aşe prin târg după una, după alta (ieşiseră domniţele de la şcolile celea înalte de studii soperioare) ajung şi la bolda de aci din spate unde am făcut yo şi cu şăfu' scandal acu doi ani că nu o vrut ăia să ne repare o imprimantă ce avea garanţie. Aci iară pustiu că doră îi criză din aia mondială şi nu cumpără lumea sisteme de pisiu. Şi nici măcar nu mai era domniţa aia micuţă şi drăguţă care mă certase atuncia că îi fac riduri dejeaba că amu, pă criza asta, mai vindee în tătă bolda un singur băiat care dăţâle trecute tăt şurubăre prin şopru pă la componentye dye sisteme secănd. Amu tăt era nou pă la ei şi aveu de vândut multe leptopuri şi monitore din ălea subţâri. Şi îi spun şi la aiesta ce şi cum şi îmi zâce şi el că nici ei nu au decât de la patru jiga în sus şi că ... tăt aşe... Şi io dau să plec da el să întorce, să duce până în şopru, cotă p'acolo şi vine şi îmi zâce că are unu de doi jiga da că nu îi chiar nou. Apăăi yo nu înţăleg cum adică nu îi nou. Atunci îmi spune că ăla îi fostu' lui stic. Bag samă că ăsta nu îi mai dăde fiorii de altădată amu că apăruseră altele mai dotate. Şi yo nu pot să îl ieu pă bietu stic lângă stăpân şi îi las să se despartă-n plata lor.
No bun ş'atunce mă apuc io să mă docomentez pe saituri de magazine de aitii şi bag de samă că i-aş pute' lua unu d'ăla de doi jiga că cică i-ar ajunje bine banii dacă mă duc acolo unde să vând de tăte d'ale calculatoarelor şi fără multe firfireturi. Da' de bună samă că la ăia celebrii nu aveu pă stoc ce aveu în ofertă pă n'yet şi cică spune domnişoru ăla de la tejghea după ce o botonat serios pă un pisiu p'acolo că numa de la patru jiga în sus găsăsc la ei şi că nu o mai avut din ăştia de doi.
No bin'ye şi atunci dacă tăt m-am apucat hai să mă duc în vecini la o boldă ocoşă cu firmă de renume unde au ei de tăti cele. Bolda asta îi pusă matematic la punctul de intersecţie a diametrelor buricului târgului şi tăt timpu era plină de flăcăi înţoliţi în tendinţe care căscau ochii la nişte păretare din ălea mari de le zice plasme. Amu, când intru acolo bag de samă că nu mai era nime' şi dau să ies că sămălesc că o fi zi de inventar. Da' unu mai fercheş de să ocupa de marfă p'acolo mă întreabă ce doresc... şi îi spun că aş dori un stic aşe ş-aşe ... şi el îmi zice că au ... şi yo îl întreb cât costă ... şi aşe aflu că aci ălea de doi jiga erau cât dincolo ălea de patru. Atuncea yo socotesc că dacă îs tăt pă vaporu ăla făcute ăstea or fi fost împachetate la clasa întîi şi mă duc mai departe în treaba me' lăsându-i pă băieţi să să uite în continuare la păretare până or vini alţi doritori de marfă de Galaţi.
Şi tăt plimbându-mă aşe prin târg după una, după alta (ieşiseră domniţele de la şcolile celea înalte de studii soperioare) ajung şi la bolda de aci din spate unde am făcut yo şi cu şăfu' scandal acu doi ani că nu o vrut ăia să ne repare o imprimantă ce avea garanţie. Aci iară pustiu că doră îi criză din aia mondială şi nu cumpără lumea sisteme de pisiu. Şi nici măcar nu mai era domniţa aia micuţă şi drăguţă care mă certase atuncia că îi fac riduri dejeaba că amu, pă criza asta, mai vindee în tătă bolda un singur băiat care dăţâle trecute tăt şurubăre prin şopru pă la componentye dye sisteme secănd. Amu tăt era nou pă la ei şi aveu de vândut multe leptopuri şi monitore din ălea subţâri. Şi îi spun şi la aiesta ce şi cum şi îmi zâce şi el că nici ei nu au decât de la patru jiga în sus şi că ... tăt aşe... Şi io dau să plec da el să întorce, să duce până în şopru, cotă p'acolo şi vine şi îmi zâce că are unu de doi jiga da că nu îi chiar nou. Apăăi yo nu înţăleg cum adică nu îi nou. Atunci îmi spune că ăla îi fostu' lui stic. Bag samă că ăsta nu îi mai dăde fiorii de altădată amu că apăruseră altele mai dotate. Şi yo nu pot să îl ieu pă bietu stic lângă stăpân şi îi las să se despartă-n plata lor.
miercuri, 25 martie 2009
Trecere
Doi îngeri de bronz
înfipţi în aceeaşi secundă
veghează puntea întinsă concav
peste adâncul rece
al desfiinţei mele.
O parte din lună
nu are pământ niciodată.
O parte din mine
nu ştie
ce-nseamnă să mergi înainte
şi ochii scufundaţi în cer să uite abisul
ce îmi atinge firav tălpile grăbite
spre malul de nisip pe care
mă aşteaptă
o şoaptă nerostită
a celui ce voi fi.
înfipţi în aceeaşi secundă
veghează puntea întinsă concav
peste adâncul rece
al desfiinţei mele.
O parte din lună
nu are pământ niciodată.
O parte din mine
nu ştie
ce-nseamnă să mergi înainte
şi ochii scufundaţi în cer să uite abisul
ce îmi atinge firav tălpile grăbite
spre malul de nisip pe care
mă aşteaptă
o şoaptă nerostită
a celui ce voi fi.
marți, 24 martie 2009
Mesaj de necitit - depresia de primăvară
Deşi vremea de afară e pe dos calendarul protestează şi susţine morţiş că ar fi venit primăvara. Deocamdată e anotimpul epidemiilor. Toată lumea e răcită, peste tot se aud strănuturi şi nasuri înfundate. Soarele parcă a uitat de noi şi, cum spunea Păunescu într-o frumoasă poezie, suntem reci într-o iarnă veşnică.
Cam în perioada asta în fiecare primăvară mă apucă depresia mea de sezon. E o depresie oarecum atipică. Câteodată nu are nici un factor determinant extern, apare aşa, pur sşi simplui, săltând din câteva acorduri muzicale sau dezvelindu-se cu o pagină remarcabilă de carte. Cad aşa, ca un pui de gostat anemic într-o stare molâie şi stau acolo, uneori câteva zile, alteori câteva săptămâni. În exterior nu se vede mare lucru (mai fac o glumă, mai râd de alţii, mai zâmbesc la soare, etc). Dar pe dinlăuntru e altceva .... sunt altceva ... sunt altcineva.
Ce e mai rău e că în perioada asta sunt o persoană total antisocială. De fapt şi rândurile astea sunt scrise sub adăpostul ideii conform căreia nu le va citi nimeni cunoscut. Nu puţini au fost prietenii pe care i-am pierdut în astfel de episoade şi, uneori mă gândesc la cât de bogată ar fi fost viaţa mea acum dacă ... Mă retrag în colţul meu ascuns, îmi ling sau îmi preţuiiesc rănile şi vieţuiesc aşa, fără punct cardinal, prins în automatismele de zi cu zi. Cam asta e depresia mea. Iar eu ajung - fie şi aşa, în puseuri - să o preţuiesc, să o respir, să îmi înfăşor viaţa în ea.
E o senzatie tare ciudată de vid întrezărit, de nimic, de durere apăsată înlăuntru. Fiecare din noi suferă la un moment dat sau altul dar ceea ec mă scoate pe mine din cotidian e cfaptul că eu sufăr programat, odată la câteva luni, dfin propriul meu abis intern.
În perioada asta trec prin aşa ceva şi sper să nu postez pe aci tâmpenii de deprimat (deşi se pare că deja o fac). Ştiu sigur că în câteva zile o sa încep treptat să iubesc din nou lumea din jurul meu, începând cu lucruri banale precum un refren de melodie, o secvenţă de film sau o fărâmă de senin surprinsă într+o privire trecătoare de pe stradă şi ajungânnd treptat şi inevitabil la aceea linişte albastră ce înveleşte starea mea de veghe.
Cam în perioada asta în fiecare primăvară mă apucă depresia mea de sezon. E o depresie oarecum atipică. Câteodată nu are nici un factor determinant extern, apare aşa, pur sşi simplui, săltând din câteva acorduri muzicale sau dezvelindu-se cu o pagină remarcabilă de carte. Cad aşa, ca un pui de gostat anemic într-o stare molâie şi stau acolo, uneori câteva zile, alteori câteva săptămâni. În exterior nu se vede mare lucru (mai fac o glumă, mai râd de alţii, mai zâmbesc la soare, etc). Dar pe dinlăuntru e altceva .... sunt altceva ... sunt altcineva.
Ce e mai rău e că în perioada asta sunt o persoană total antisocială. De fapt şi rândurile astea sunt scrise sub adăpostul ideii conform căreia nu le va citi nimeni cunoscut. Nu puţini au fost prietenii pe care i-am pierdut în astfel de episoade şi, uneori mă gândesc la cât de bogată ar fi fost viaţa mea acum dacă ... Mă retrag în colţul meu ascuns, îmi ling sau îmi preţuiiesc rănile şi vieţuiesc aşa, fără punct cardinal, prins în automatismele de zi cu zi. Cam asta e depresia mea. Iar eu ajung - fie şi aşa, în puseuri - să o preţuiesc, să o respir, să îmi înfăşor viaţa în ea.
E o senzatie tare ciudată de vid întrezărit, de nimic, de durere apăsată înlăuntru. Fiecare din noi suferă la un moment dat sau altul dar ceea ec mă scoate pe mine din cotidian e cfaptul că eu sufăr programat, odată la câteva luni, dfin propriul meu abis intern.
În perioada asta trec prin aşa ceva şi sper să nu postez pe aci tâmpenii de deprimat (deşi se pare că deja o fac). Ştiu sigur că în câteva zile o sa încep treptat să iubesc din nou lumea din jurul meu, începând cu lucruri banale precum un refren de melodie, o secvenţă de film sau o fărâmă de senin surprinsă într+o privire trecătoare de pe stradă şi ajungânnd treptat şi inevitabil la aceea linişte albastră ce înveleşte starea mea de veghe.
luni, 23 martie 2009
tranziția tranzistorului
Acum 20 de ani se întâmpla din când în când sã auzi mergând pe stradã un fir de sunete metalizate de cutia unui radiou portabil. De multe ori mi s-au pãrut ciudate personajele care se plimbau așa, tam nesam cu tranzistoru dupã ele. Erau pe stradã și asculatau atent cine știe ce buletin de știri sau meci de fotbal, pluteau semi-obscur pe acorduri de muzici, etc, etc.
Îmi amintesc pânã și faptul cã, la un moment dat, aveam și eu un astfel de aparat dar nu am îndrãznit niciodatã sã îl scot la plimbare prin oraș. L-am scos în schimb la aer curat, când mergeam la pãdure sau în plimbãri pe dealurile din jurul orașului. Era un radio rusesc, butucãnos, pãpa o baterie mare de 9 volți în câteva ore prinzând doar unde medii și scurte. Nu prea mã întâlneam eu cu multã lume pe acolo pe unde mergeam și sper cã cei cu care mã întâlneam nu mã clasificau drept ciudaț așa cum fac eu cu ceilalți purtãtori de tranzistor.
Semenii mei purtãtori de tranzistor pãreau a fi tipi ușor disociați, purtãtori ai unei legãturi cu o altã lume și deci, ușor retrași din cotidian sau, cine știe, poate chiar legați de alte universuri cotidiene situate la sute de kilometrii distanțã. Nu prea erau tineri printre ei... în majoritate erau persoane în vârstã, tipul acela de pensionari cu ascendențã spre tehnicã și informare cãrora le place întotdeauna sã șurubãreascã ceva, sã știe ce apare nou, sã rãtãceascã zile întregi prin sertare pline de tot felul de piese inutile. Mai gãseai și câte un copil care, fie din plictis, fie din tot felul de alte motive personale avea aplecații spre interceptarea undelor eterice. Unul din ãștia cred cã eram și eu.
Vremurile au trecut, tehnica a evoluat și acum se poartã telefoanele cântãtoare. În locul purtãtorului de tranzistor întâlnești acum prin oraș pâlcuri pâlcuri de bãieți ce se fălesc cu tot felul de celulare cu "blutut" din care rãzbat aproape întotdeauna acorduri dizarmonice orientale. Se cântã "pe la spate" despre "bani, dușmani" și alte acareturi (bãuturã, femei, etc). De multe ori mã întreb ce mecanism intim deține un astfel de bãiat care merge pe stradã singur cu maneaua lui. Auzi întâi scãlâmbãiala și apoi își face intrarea individu'. El e mijto, are tricou cu "puta madre" și 10 mega în memorie, suficient pentru douã, poate chiar trei manele strâmtorate. bine, asta în telefon cãci prin cãpșor memoria tre sã fie drastic mai micã devreme ce are nevoie de un dispozitiv extern pentru a-i aminti constant acordurile mult iubite. Luat singur pare inofensiv, pãșește hotãrât înainte alãturi de solista care dorește întotdeauna sã fie activatã pe dinapoi cã, de', doar așa vor fetele toate, nu prea are treabã cu nimeni, îti aruncã o privire superioarã de meloman convins și cam asta e totul.
Situația se schimbã însã când se adunã câte un grup de astfel de melomani. În acele momente de avânt cultural se schimbã vehement impresii introduse aproape întotdeauna de apelative de genu' "Bãããã" și punctate cu semne ortografice din registrul "bãgami-aș", "dați-aș" , etc, etc, etc Pe acest fond de profundã comunicare interumanã se stabilește și o rețea localã de comunicare intercelularã. De obicei bucãțile noi de melodii proaspãt "dounlodate cu disiu' " își iau zboru pe calea blututului sau, în cazul amãrãștenilor a infraroșului spre alte aparate care le așteaptã, nerãbdãtoare, pentru a le emite întru plãcerea celor din jur. Se întâmplã adesea sã nu îți dai seama cine urlã mai tare la astfel de reuniuni - aparatele sau oamenii, și, de multe ori, nu prea conteazã unde au loc întâlnirile. Sunt frecvente în autobuze unde poți auzi chiar și 4 aparate întrecându-se concomitent în repertoriu. Le mai întâlnești în jurul școlilor, în recreații, dupã școalã, în jurul barurilor de lângã școalã, în jurul sãlilor de jocuri mecanice și, de obicei mai spre seara, de ce nu, în fața alimentãrii de cartier de la parterul scãrii de bloc, bineînțeles cu varianta interiorului scãrii în cazul unor condiții meteo nefavorabile.
A dispărut încet încet și misterul distanțelor eterice, și nerăbdarea așteptării după o emisiune difuzată pe unde scurte, și etapa de fotbal transmisă simultan de pe 9 stadioane și ascultată aproape oriunde (de la băncuța din fața blocului unde erau informați vecinii la băncuța de pe stadion unde erau inteconectate galeriile).
Au apărut din ce în ce mai des mijto'urile aberate de mârlani, burțile păroase în tricouri mulate de nylon, scălâmbăielile din ce în ce mai disperate pe "muzici" din ce în ce mai deșirate, celularele din ce în ce mai performante poluând atmosfera cu sunete din ce în ce mai primitive.
Ion cuceritoru'
Banc primit pe mes
Merge Ion la birt şi îi cere Mariei un suc şi două paie.
Maria îi zice:
- Păi, cum măi, un suc şi două paie?
- Sunt cu mândra.
A doua zi vine Ion şi cere un suc şi trei paie.
- Cum, măi?
- Păi, sunt cu două mândre, zice Ion.
A treia zi vine Ion şi cere un suc şi un sac de paie.
- Păi, cum, măi Ioane, zice Maria, un sac de paie?
- Azi am venit cu calu'
Maria îi zice:
- Păi, cum măi, un suc şi două paie?
- Sunt cu mândra.
A doua zi vine Ion şi cere un suc şi trei paie.
- Cum, măi?
- Păi, sunt cu două mândre, zice Ion.
A treia zi vine Ion şi cere un suc şi un sac de paie.
- Păi, cum, măi Ioane, zice Maria, un sac de paie?
- Azi am venit cu calu'
duminică, 22 martie 2009
Ea
În fiecare dimineaţă
mă caută în răsărit
şi aşteaptă...
În fiecare seară
îmi înfăşoară sufletu'ntr-o plapumă de nori
şi mă poartă prin vise
spre ceea ce va fi...
Şi, între aceste două momente,
Ea
desface fiecare clipă a mea
în mii particule de infinit
şi împlineşte'n ele
ideea de mâine
mă caută în răsărit
şi aşteaptă...
În fiecare seară
îmi înfăşoară sufletu'ntr-o plapumă de nori
şi mă poartă prin vise
spre ceea ce va fi...
Şi, între aceste două momente,
Ea
desface fiecare clipă a mea
în mii particule de infinit
şi împlineşte'n ele
ideea de mâine
sâmbătă, 21 martie 2009
Melteanu'
Statie de autobuz, zona garii, Cluj
O dacie papuc alba se odihneste tacticos pe locul in care este asteptat vehicolu' de transport in comun. La volan juma de metru cub de burta infasurat intr;un costum tip oser testeaza temeinic rezistenta spatarului scaunului.
Vine si otobuzu' si lumea incearca sa se insinueze in el.... Masina alba blocheaza zdravan usa din spate ... la mijloc e aglomerat....
2 baieti incearca sa urce pe la spate, unu din ei cara o chitara, spre deosebire de multi alti, si, mai ales, de soferu daciei, astia doi par a fi veniti de la scoala. Cu ajutorul unor miscari de balet reusesc partial sa se strecoare pre langa otomobilu autohton dar, vai, ce greseala, chitara din spoatele baiatului deregkleaza oglinda melteanului.
Bineinteles ca urmeaza o serie de injuraturi ale buhaitului... cum au indraznit baietii sa ii atinga utilaju? ... si tot asa... si trimiteri multe la origini... Omu e versat in injuraturi, da dovada de un bogat registru stilistic de proffil. Cu un efort suprem reuseste chiar sa isi deplaseze abdomenul de pe scaunu daciei in semiexteriorul usii deschise si sa ameninte prin intermediul unor maini agitate in aer. Multe grohaieli si.... multa nesimtire.
Si, bineinteles, pentru ca suntem in rromanika, nimeni nu se revolta, nimeni nu ii spune osssanzatului ca el nu avea ce sa caute cu masina acolo, doar vreo 2 pensionari rataciti arunca priviri lungi, incarcate de vina celor doi baieti scolati
Si autobuzu pleaca.... si toate raman la fel!
O dacie papuc alba se odihneste tacticos pe locul in care este asteptat vehicolu' de transport in comun. La volan juma de metru cub de burta infasurat intr;un costum tip oser testeaza temeinic rezistenta spatarului scaunului.
Vine si otobuzu' si lumea incearca sa se insinueze in el.... Masina alba blocheaza zdravan usa din spate ... la mijloc e aglomerat....
2 baieti incearca sa urce pe la spate, unu din ei cara o chitara, spre deosebire de multi alti, si, mai ales, de soferu daciei, astia doi par a fi veniti de la scoala. Cu ajutorul unor miscari de balet reusesc partial sa se strecoare pre langa otomobilu autohton dar, vai, ce greseala, chitara din spoatele baiatului deregkleaza oglinda melteanului.
Bineinteles ca urmeaza o serie de injuraturi ale buhaitului... cum au indraznit baietii sa ii atinga utilaju? ... si tot asa... si trimiteri multe la origini... Omu e versat in injuraturi, da dovada de un bogat registru stilistic de proffil. Cu un efort suprem reuseste chiar sa isi deplaseze abdomenul de pe scaunu daciei in semiexteriorul usii deschise si sa ameninte prin intermediul unor maini agitate in aer. Multe grohaieli si.... multa nesimtire.
Si, bineinteles, pentru ca suntem in rromanika, nimeni nu se revolta, nimeni nu ii spune osssanzatului ca el nu avea ce sa caute cu masina acolo, doar vreo 2 pensionari rataciti arunca priviri lungi, incarcate de vina celor doi baieti scolati
Si autobuzu pleaca.... si toate raman la fel!
... si noi pe cine votam...
Ieri mare circ pe teveuri
La iarna o sa alegem, probabil, intre 2 nume cu iz de parfum mioritic.
Intre un crin si un basescu oare ce ne miroase mai bine?
Oricum, daca aberam in continuare, e clar ca, deocamdata, suntem in buda!
La iarna o sa alegem, probabil, intre 2 nume cu iz de parfum mioritic.
Intre un crin si un basescu oare ce ne miroase mai bine?
Oricum, daca aberam in continuare, e clar ca, deocamdata, suntem in buda!
vineri, 20 martie 2009
Imi place !
Cirque du soleil - Alegria
Vezi mai multe video din Muzica »
O ascultam acum 10 ani pe un capat de caseta audio care se termina in mijlocul melodiei
Am regasit-o din intamplare la o prietena
Emigrez
După 4 postări pe tentativa mea de blog mă mut aci sperând în condiţii mai bune de trai.
Poate o să aduc şi cuvintele răsturnate acolo ....
Mai vedem.
Poate o să aduc şi cuvintele răsturnate acolo ....
Mai vedem.
marți, 17 martie 2009
Poveste auzita la radio
Copy-paste de pe vechiu blog
Emisiune de romantisme povestite in direct.... aproape de miezul noptii....
El ... sofer de camion ... accent usor moldovenesc... sintaxa de om sanatos de la tara....
Povesteste pe un ton usor speriat cum, de curand, s-a mutat la o alta firma, si aici a inceput sa aiba niste probleme cu sotia patronuui care.... ini mod inexplicabil pentru noi , ascultatorii, dar, probabil, perfect plauzibil pentru potentialii telespectatori ... a inceput sa il urmareasca, sa ii faca avansuri, etc etc.....
Si o da inainte pe acelasi ton speriat, marcat de nesiguranta, cum lui ii e frica, ca nu stie ce sa faca, cum sa o scoata la capat pentru ca.... pai.... ea l-a intalnit intr-o seara in Brasov intr-o statie de benzina... si ... i-a propus sa mearga la un hotel impreuna... si el pana la urma a acceptat dar... toata faza s-a intamplat la Sibiu unde au petrecut o noapte de dragoste cu foarte foarte multi nabadai.... in fine....
pana aici nu am inteles de ce era el asa speriat. dar partea buna abia acum incepe
El, saracutu' asa nevinovat si constrans foarte de insistentele ei nu a avut probleme sa performeze la nivel inalt toata noaptea ... la nivel inalt pentru el ... caci nu cunoastem calificativul obtinut in urma evaluarii ei.
A doua zi dimineata s-a gandit el sa ii ceara niste bani... cica avea probleme cu banca si, daca tot a avut ocazia, a cerut siu el asa... intr-o doara... vreo 2500 de Euro ... ca daca tot a prestat bine .... macar sa se aleaga cu ceva.
Si ce face femeia? ... Deschide geanta si ii da 2500 de Euro. Simplu! Dar daca tot a ajuns aici ii spune ca el trebuie sa fie disponibil in orice ora din zi si din noapte la apelul ei si sa presteze conform solicitarilor.
Si uite asa personaju nostru are probleme complexe. E suparat ... are impresia ca, la servici', colegii au inceput sa miroasa ceva.... ii mai e frica si de patron care e un tip cam violent ... ar vrea chiar sa se lase de munca daca tot e dispusa ea sa il intretina .... dar nu stie cum sa faca.... si toate astea pe acelasi ton incert, terorizat....
A! ... si apare intr-un final si cireasa de pe tort in povestea asta! Baiatu' nostru e suparat si pentru ca ... in noaptea aia de la Sibiu... ea i-a cerut sa faca ... si asa, si altfel si.... el - bietu ' de el - e crescut intr-o familie de oameni simpli .... parinti lui sunt adventisti ... la ei nu se fac lucruri din astea..... si ea ii cere ... si el nu prea ar vrea.....
La faza asta moderatorii insista foarte mult sa afle mai exact ce ii cere ea sa performeze si dupa inca vreo trei balbaieli telefonul se intrerupe.
Am scris toate astea pentru ca in toata situatia asta se vede foarte bine felul in care ne dezvoltam sistemul nostru de valori, judecata morala. Nu o sa intru aici in teoriile stiintifice, nu o sa expun paradigma lui Kohlberg.Pana la urma, oricat ar incerca psihologii, nu pot desena o teorema universal valabila a functionarii creierului uman ... diversitatea este una din calitatile noastre si de aici vine fascinatia pentru ceilalti. Fiecare suntem acelasi si total diferit.
Societatea incearca sa ne impuna niste reguli iar noi aderam la unele dintre ele in functie de interes personal. Sigur ca multi dintre noi chiar cred in Dumnezeu, cred in reguli, le respecta dar mai incalca pe ici pe colo cate una ... apoi alta ... apoi sistemul societal de reguli impuse si cu cel personal de reguli incalcate se impletesc in povesti de genul celei expuse mai sus. Si de aici vine o alta parte din farmecul vietii noastre.
In fine... sa revenim la povestea noastra de amoare.
Baiatu nostru reuseste sa fie in acelasi timp si moral si imorla conform standardelor predicate de societate. Nu mai intram acum in diferenta intre "ceea ce zice si ceea ce face popa".
tipu' e savuros:
La un moment dat iti vine sa ii spui: "Baiete draga, daca tot te-ai apucat de o meserie, fa-o poana la capat. Perfectioneaza-te! Concurenta e mare sin in domeniul asta :D. Sau... daca nu... intoarce-te la manipularea covrigului si da-le incolo de femei cu pretentiile lor cu tot!" !!!
Dar noi nu putem sa spunem asta. Nuuuuuuuu!!! Noi suntem morali, avem atitudine, aderam la standarde etc. etc. etc.
Si totusi in povesti ca asta se cuibareste esenta firii omenesti!
Emisiune de romantisme povestite in direct.... aproape de miezul noptii....
El ... sofer de camion ... accent usor moldovenesc... sintaxa de om sanatos de la tara....
Povesteste pe un ton usor speriat cum, de curand, s-a mutat la o alta firma, si aici a inceput sa aiba niste probleme cu sotia patronuui care.... ini mod inexplicabil pentru noi , ascultatorii, dar, probabil, perfect plauzibil pentru potentialii telespectatori ... a inceput sa il urmareasca, sa ii faca avansuri, etc etc.....
Si o da inainte pe acelasi ton speriat, marcat de nesiguranta, cum lui ii e frica, ca nu stie ce sa faca, cum sa o scoata la capat pentru ca.... pai.... ea l-a intalnit intr-o seara in Brasov intr-o statie de benzina... si ... i-a propus sa mearga la un hotel impreuna... si el pana la urma a acceptat dar... toata faza s-a intamplat la Sibiu unde au petrecut o noapte de dragoste cu foarte foarte multi nabadai.... in fine....
pana aici nu am inteles de ce era el asa speriat. dar partea buna abia acum incepe
El, saracutu' asa nevinovat si constrans foarte de insistentele ei nu a avut probleme sa performeze la nivel inalt toata noaptea ... la nivel inalt pentru el ... caci nu cunoastem calificativul obtinut in urma evaluarii ei.
A doua zi dimineata s-a gandit el sa ii ceara niste bani... cica avea probleme cu banca si, daca tot a avut ocazia, a cerut siu el asa... intr-o doara... vreo 2500 de Euro ... ca daca tot a prestat bine .... macar sa se aleaga cu ceva.
Si ce face femeia? ... Deschide geanta si ii da 2500 de Euro. Simplu! Dar daca tot a ajuns aici ii spune ca el trebuie sa fie disponibil in orice ora din zi si din noapte la apelul ei si sa presteze conform solicitarilor.
Si uite asa personaju nostru are probleme complexe. E suparat ... are impresia ca, la servici', colegii au inceput sa miroasa ceva.... ii mai e frica si de patron care e un tip cam violent ... ar vrea chiar sa se lase de munca daca tot e dispusa ea sa il intretina .... dar nu stie cum sa faca.... si toate astea pe acelasi ton incert, terorizat....
A! ... si apare intr-un final si cireasa de pe tort in povestea asta! Baiatu' nostru e suparat si pentru ca ... in noaptea aia de la Sibiu... ea i-a cerut sa faca ... si asa, si altfel si.... el - bietu ' de el - e crescut intr-o familie de oameni simpli .... parinti lui sunt adventisti ... la ei nu se fac lucruri din astea..... si ea ii cere ... si el nu prea ar vrea.....
La faza asta moderatorii insista foarte mult sa afle mai exact ce ii cere ea sa performeze si dupa inca vreo trei balbaieli telefonul se intrerupe.
Am scris toate astea pentru ca in toata situatia asta se vede foarte bine felul in care ne dezvoltam sistemul nostru de valori, judecata morala. Nu o sa intru aici in teoriile stiintifice, nu o sa expun paradigma lui Kohlberg.Pana la urma, oricat ar incerca psihologii, nu pot desena o teorema universal valabila a functionarii creierului uman ... diversitatea este una din calitatile noastre si de aici vine fascinatia pentru ceilalti. Fiecare suntem acelasi si total diferit.
Societatea incearca sa ne impuna niste reguli iar noi aderam la unele dintre ele in functie de interes personal. Sigur ca multi dintre noi chiar cred in Dumnezeu, cred in reguli, le respecta dar mai incalca pe ici pe colo cate una ... apoi alta ... apoi sistemul societal de reguli impuse si cu cel personal de reguli incalcate se impletesc in povesti de genul celei expuse mai sus. Si de aici vine o alta parte din farmecul vietii noastre.
In fine... sa revenim la povestea noastra de amoare.
Baiatu nostru reuseste sa fie in acelasi timp si moral si imorla conform standardelor predicate de societate. Nu mai intram acum in diferenta intre "ceea ce zice si ceea ce face popa".
tipu' e savuros:
- Se culca pentru bani sii vrea sa isi faca din asta o meserie
- Nu prea stie el cume cu iubirea, cu astea, cu sentimentele, nu prea a avut el din astea
- E satisfacut de nabadaii sai, intr-un fel tare special e putin macho
- Nu prea ii place starea asta de incertitudine
- II e frica de faptul ca o sa il arate lumea cu degetu'
- Adera la valorile traditionale in care a fost crescut mai ales pentru ca
- Nu prea poate el sa perversioneze prin pat pentru ca "nu a fost crescut asa" si "la ei nu se fac lucruri din astea".
La un moment dat iti vine sa ii spui: "Baiete draga, daca tot te-ai apucat de o meserie, fa-o poana la capat. Perfectioneaza-te! Concurenta e mare sin in domeniul asta :D. Sau... daca nu... intoarce-te la manipularea covrigului si da-le incolo de femei cu pretentiile lor cu tot!" !!!
Dar noi nu putem sa spunem asta. Nuuuuuuuu!!! Noi suntem morali, avem atitudine, aderam la standarde etc. etc. etc.
Si totusi in povesti ca asta se cuibareste esenta firii omenesti!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
