La cules (de stick-uri) ((criză mare pân' târg))

Mă pun eu într-o zi să îi promit unui ţînc că o să îi cumpăr un stic din ăla pe usebeu că cică io ştiu care's mai bune şi că el nu poate să meargă da îmi dă el trizăci de lei din ăştia noi şi, dacă tot trec pân târg să îi iau şi lui unu că, nah el e la internat şi mai cară câte-o muzică din aia luată cu disiuu din laboratoru de info în calcu de la clasă şi tot aşe....

No bun ş'atunce mă apuc io să mă docomentez pe saituri de magazine de aitii şi bag de samă că i-aş pute' lua unu d'ăla de doi jiga că cică i-ar ajunje bine banii dacă mă duc acolo unde să vând de tăte d'ale calculatoarelor şi fără multe firfireturi. Da' de bună samă că la ăia celebrii nu aveu pă stoc ce aveu în ofertă pă n'yet şi cică spune domnişoru ăla de la tejghea după ce o botonat serios pă un pisiu p'acolo că numa de la patru jiga în sus găsăsc la ei şi că nu o mai avut din ăştia de doi.

No bin'ye şi atunci dacă tăt m-am apucat hai să mă duc în vecini la o boldă ocoşă cu firmă de renume unde au ei de tăti cele. Bolda asta îi pusă matematic la punctul de intersecţie a diametrelor buricului târgului şi tăt timpu era plină de flăcăi înţoliţi în tendinţe care căscau ochii la nişte păretare din ălea mari de le zice plasme. Amu, când intru acolo bag de samă că nu mai era nime' şi dau să ies că sămălesc că o fi zi de inventar. Da' unu mai fercheş de să ocupa de marfă p'acolo mă întreabă ce doresc... şi îi spun că aş dori un stic aşe ş-aşe ... şi el îmi zice că au ... şi yo îl întreb cât costă ... şi aşe aflu că aci ălea de doi jiga erau cât dincolo ălea de patru. Atuncea yo socotesc că dacă îs tăt pă vaporu ăla făcute ăstea or fi fost împachetate la clasa întîi şi mă duc mai departe în treaba me' lăsându-i pă băieţi să să uite în continuare la păretare până or vini alţi doritori de marfă de Galaţi.

Şi tăt plimbându-mă aşe prin târg după una, după alta (ieşiseră domniţele de la şcolile celea înalte de studii soperioare) ajung şi la bolda de aci din spate unde am făcut yo şi cu şăfu' scandal acu doi ani că nu o vrut ăia să ne repare o imprimantă ce avea garanţie. Aci iară pustiu că doră îi criză din aia mondială şi nu cumpără lumea sisteme de pisiu. Şi nici măcar nu mai era domniţa aia micuţă şi drăguţă care mă certase atuncia că îi fac riduri dejeaba că amu, pă criza asta, mai vindee în tătă bolda un singur băiat care dăţâle trecute tăt şurubăre prin şopru pă la componentye dye sisteme secănd. Amu tăt era nou pă la ei şi aveu de vândut multe leptopuri şi monitore din ălea subţâri. Şi îi spun şi la aiesta ce şi cum şi îmi zâce şi el că nici ei nu au decât de la patru jiga în sus şi că ... tăt aşe... Şi io dau să plec da el să întorce, să duce până în şopru, cotă p'acolo şi vine şi îmi zâce că are unu de doi jiga da că nu îi chiar nou. Apăăi yo nu înţăleg cum adică nu îi nou. Atunci îmi spune că ăla îi fostu' lui stic. Bag samă că ăsta nu îi mai dăde fiorii de altădată amu că apăruseră altele mai dotate. Şi yo nu pot să îl ieu pă bietu stic lângă stăpân şi îi las să se despartă-n plata lor.